Despre Umbra vântului aș putea vorbi infinit. De la prima pagină până la ultima. Pentru că nici o carte nu am mai citit cu atâta avânt cum am făcut la acest roman. L-am devorat pe Zafon și abia aștept să citesc și celelalte romane ale sale. Dar am 17 cărți in bibliotecă pe care nu le-am citit încă așa că mai aștept cu ”datul” pe la librării.
Daniel Sempere este un copil de 10 ani, fiul unui librar din Barcelona. Rămas orfan de mic acesta își găsește alinare în cărțile pe care le descoperă pagină cu pagină. În una din zile, tatăl său îl duce într-un loc secret numit ”Cimitirul cărților uitate”. Fiind pus în fața unei alegeri, Daniel alege cartea lui Julian Carax - Umbra vântului. Băiatul devorează această carte într-o singura noapte. Fiind foarte curios de soarta acestui autor și de alte romane ale acestuia, Daniel caută informații despre Julian Carax. Curând, el află că este unicul posesor al acestui roman și că un anume Lain Coubert- personaj malefic din cărțile lui Carax - distruge toate exemplarele rămase.
Pentru mine romanul a fost unul deosebit de frumos. Am simțit o plăcere imensă lecturându-l pe Zafon și mi-am dat seama că așa arată o carte perfectă pentru mine: cu descrierile Barcelonei de după război care nu m-au plictisit nici o secundă, cu personaje complexe a căror destin se împletește frumos cu cel al lui Julian Carax, un Daniel Sempere curios și inteligent pe care nu-l sperie nici o amenințare și o dragoste care s-a născut în sufletul meu pentru Zafon.
Sunt prea puține cuvinte cu care aș putea descrie acest roman. Eu am trăit cele mai frumoase sentimente lecturându-l, din acest motiv vi-l recomand cu drag.
- Destinul obişnuieşte să stea la cotitură. Parcă-i un borfaş, o ştioarfă sau un vânzător de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sunt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el.
- Să nu fii ermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povesteşti are să-ţi iasă sub formă de bube cu puroi.
- Bea spune că arta de a citi moare încetul cu încetul, că e un ritual intim, că o carte e o oglindă şi că nu putem găsi în ea decât ceea ce avem înlăuntrul nostru, că atunci când citim ne folosim mintea şi sufletul şi că aceste bunuri sunt din ce în ce mai rare.
- Un secret valorează atât cât valorează cei de care trebuie să-l păzim.
- Spune-mi băiete, te-ai urcat vreodată într-un Mercedes Benz?
Julian deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap.
Atunci, e timpul. E ca și când ai urca la cer, numai că nu-i nevoie de scară. - Nu există limbi moarte, ci numai creiere în letargie.
- Darurile se fac pentru plăcerea celui care dăruieşte, nu pentru meritele celui care primeşte.
- Armata, căsătoria, Biserica şi banca: cei patru călăreţi ai Apocalipsei.
