”Ultimul roman al lui D.H.Lawrence, Amantul doamnei Chatterley a fost interzis la pulicarea sa, stârnind o furtună de controverse. Lawrence explorează trăirile lui Constance Chatterley, prizonieră într-un mariaj steril cu Sir Clifford, un aristocrat intelectual paralizat de la brâu în jos în urma Primului Război Mondial. Disperat să capete un moștenitor, Clifford îi sugerează soției sale să încerce o aventură, și Constance se trezește implicată într-o relație pasională cu Oliver Mellors, paznicul de vânătoare de pe domeniul lor. Într-un stil liric și senzual, romanul descrie profunda legătură emoțională și fizică dintre doi oameni separați de prejudecățile celorlalți, denunțând totodată necruțător păcatele industrializării și împărțirea societății în clase. Forța, complexitatea și subtilitatea psihologicăfac din această scriere cu totul originală o apologie a pasiunii, o celebrare erotică a vieții.”
Am cumpărat acest roman pentru coperta frumoasă și pentru descrierea siropoasă de pe ea. Am rămas puțin dezamăgită de roman și am înțeles că romanele erotice nu sunt pentru mine. Nu mi-a plăcut erotismul lui Bukowski și nu-mi place nici erotismul lui Lawrence. Despre sex nu se citesc cărți.
Nu vreau să spun că m-a plictisit acest roman. Dar l-am citit fără vreo motivație serioasă, cu pauze mari între capitole, uneori chiar cu pauze de câteva săptămâni. Eram și nu eram curioasă despre ce se scrie în roman. Am citit între timp alte x cărți și parcă mă întorceam la romanul lui Lawrence cu oarecare silă.
Nu mi-a plăcut de nici un personaj în mod special. Pe ”amantul” doamnei Chatterley l-am urât chiar. Am văzut din partea lui un comportament necuviincios. Nu l-am văzut atașat de biata Connie, Connie care căuta dragoste, afecțiune, sentiment. Oliver Mellor mi-a părut ceea ce numim noi - țăran - comportamen necuviincios, atitudine proastă, maniere urâte. Connie a fost un personaj monoton. Genul de personaj care caută iubirea ideală, dar care a gata să oprească căutările pentru primul - țăran. Cel mai mult cred că mi-a plăcut de Clifford. Mi-au plăcut discuțiile lui filosofice cu Connie sau cu doamna Bolton.
Acțiunea romanului este lentă și lipsită de oarecare răsturnări de situație, de intrigă sau suspans. Nici măcar descoperirea adulterului nu emoționează nici într-un fel cititorul deoarece soțul acceptă mai mult sau mai puțin acțiunile doamnei Chatterley. Conflictele sunt mai degrabă interne, în sufletul personajelor, iar certurile sunt mascate de diplomația acelor timpuri și nu trezesc un oarecare interes.
Un roman drăguț, nu pot să spun că a fost o pierdere de timp completă, dar... nu a fost ceea ce-mi place mie.