Recenzie: Doamna din lac de Raymond Chandler

Un om de afaceri apelează la Philip Marlowe pentru că a dat de bucluc. Bănuiește că soția lui frumoasă și răsfățată pe nume Crystal, e implicată într-un scandal care i-ar putea periclita cariera. Cu două săptămâni în urmă bogatul Derace Kingsley, acum clientul detectivului, primise o telegramă prin care Crystal îl anunța că divorțează pentru a se putea căsători cu iubitul ei, Chris Lavery. Însă întâmplarea face ca soțul și amantul capricioasei femei să se întâlnească în Los Angeles. Primul este uimit când află de la cel de-al doilea că atrăgătoarea Crystal a dispărut în neant: nu este cu iubitul, care nu are habar unde se află și, mai mult, nici n-a cerut-o de soție. Iar de aici, Philip Marlowe intră în acțiune, pornind pe urmele ei.
Detectivul lui Chandler a fost o escapadă seducătoare din rutina mea zilnică. Mi-a plăcut să-l citesc într-o zi friguroasă de primăvară și să mă încălzesc cu entuziasmul și abilitățile lui Marlowe de a rezolva mistere. Intriga și suspansul nu au lipsit din creația autorului. Am citit cartea într-o singură zi, fără mari pauze, fiind absorbită de firul narativ captivant al romanului.

Recenzie: 320 de pisici negre de Rodica-Ojog Brașoveanu

Ok. Trebuie încă odată să recunosc genialitatea cu care a fost construită Melania Lupu. Citind anterior alte două romane, nu am putut să trec cu vederea caracterul, atitudinea și modul în care Rodica-Ojog Brașoveanu a însuflețit acest personaj cu perspicacitate, orientare în timp și spațiu și cu inteligență.
Romanul 320 de pisici negre este o continuare a romanului Bună seara, Melania! . Melania Lupu este arestată pentru spargerea unui muzeu. Aceasta nu reușește să-l convingă pe maiorul Cristescu astfel că ajunge la închisoare alături de Libelula și Olga Tudor. În același timp, Ned Morton, unul dintre cei mai căutați infractori din Anglia ajunge în România cu gândul de a căuta Madona, o Fecioară în mărime naturală de aur. În drumul lui Ned spre Madonă stă Olga Tudor - unica persoană care cunoaște locației statuiei de aur. În încercarea lui Ned de a o elibera pe Olga, o răpește în schimb pe Melania, care-i face jocul și se preface a fi Olga Tudor, dar că și-a pierdut memoria între timp. Melania își joacă cartea de bătrână senilă și prostuță, reușind să amăgească toate persoanele implicate în răpirea ei și să ajungă acasă unde să saboteze probele pentru a nu putea fi învinovățită. Reușește să-i ducă de nas pe toți cu excepția lui Ned Morton care se prinde de genialitatea ei, o urmărește și se îndrăgostește în ea.
Romanul 320 de pisici negre mi s-a părut un roman a-do-ra-bil. A fost piperat cu suspans, cu umor, cu intrigă, la un moment dat lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am fost sincer surprinsă de acest roman, și sunt în continuare surprinsă de Melania Lupu care pentru mine încă înseamnă modelul ideal de bunicuță.

10 negri mititei de Agatha Christie

"Zece negri mititei, au mîncat la cină ouă

Unul s-a-necat din ei, și-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei, au stat noaptea pînă-n zori

Unu-a adormit din ei, și-au rămas doar opt.

Opt negri mititei, au mers la Devon în noapte

Unul nu s-a-ntors din ei, și-au rămas doar șapte.

Șapte negri mititei, spărgeau lemne lîngă casă

Unul s-a tăiat din ei, și-au rămas doar șase.

Șase negri mititei, se jucau cu-albine mici

Pe-unul l-au pișcat din ei, și-au rămas doar cinci.

Cinci negri mititei, îndrăgeau legea, nu teatrul

Unul s-a făcut jurist, și-au rămas doar patru.

Patru negri mititei, merg la mare, drăguțeii

Unul fu-necat din ei, și-au rămas doar trei.

Trei negri mititei, merg la zoo-n papuci noi

Pe-unul ursul l-a mincat, și-au rămas doar doi.

Doi negri mititei, făceau plajă ca nebunii

Unul s-a prăjit din ei și-a rămas doar unul

Un negru mititel, trăia singur-singurel

Într-o zi s-a spînzurat și n-a mai rămas nici el. "

"10 negri mititei" de Agatha Christie a fost una din acele cărți care m-a impresionat din primele pagini citite. După exact 27 de pagini știam cum urmează să decurgă lucrurile. Având ca punct de plecare un cântec pentru copii, autoarea nu prezinta personajele in toată complexitatea lor, și nici nu impresionează cu figuri de stil și imagini artistice, ci stăpânește arta deducției construind scenarii captivante. Intriga este fundamentală în roman : 10 persoanaje cu un trecut sumbru care incearcă să ascundă anumite crime, o insulă despre care toată lumea vorbește dar nimeni nu știe cum arată, proprietarul care nu apare în nici o scenă și care trezește sentimente contradictorii și desigur , elementele misterioase : o poezioară în fiecare cameră, figurine de porțelan, siluete care dispar în noapte și spații întunecate. 

Deznodământul este cel care m-a impresionat cu adevărat. La un moment am bănuit pe fiecare personaj că ar putea fi criminalul, dar romanul a fost construit în așa fel încât să îndepărteze orice bănuială și să pună fiecare personaj într-o lumină obscură. Un roman palpitant, plin de mister și pe care l-am citit cu respirația la gură.

"Atunci cînd vor fi examinate corpurile noastre, nu se va putea stabili cu precizie ora cînd a survenit moartea. Cînd marea se va liniști, vor veni de pe coastă bărci și oameni. Și vor găsi zece cadavre și o problemă nerezolvată pe Insula Negrului. "