O să-ntâlnești jumătatea, doar că ea n-o să rămână

Încă de când suntem copii ni se impune ideea că fiecare își va întâlni jumătatea, că dragostea există și că uneori durează până la adânci și bătrâneți. Realitatea însă ne lovește în față și ne arată că lucrurile nu funcționează tocmai așa. Uneori dragostea nu este decât o iluzie imensă. Niciodată să nu subapreciezi puterea dragostei, pentru că odată ce ai intrat în mrejele ei - e foarte greu sa te deprinzi cu lipsa acesteia. Nu mă îndoiesc că exista iubire intensă, sinceră și adevărată, dar nu e pe toată viața, nu vine la timp, nu reușești să o prinzi că ea deja se evaporă.
De-a lungul timpului întâlnim sute de oameni, pe unii îi cunoaștem mai bine, pe alții mai puțin, iar cu unii reușim să creăm povești frumoase. Și cu fiecare din ei avem impresia că ne-am găsit jumătatea, că ne potrivim perfect împreună și că ne completăm reciproc. Iar ulterior ne dăm seama că nu am trăit decât o iluzie, că ne-am amăgit cu ideea că putem fi fericiți alături de altcineva. Tindem să credem că fiecare are perechea lui, că fiecare suflet este completat de un alt suflet. Dar dacă noi o să întâlnim jumătatea și ea n-o să rămână? Dacă uneori jumătăților nu le este dat să se completeze și să rămână împreună?