Norocul

Epictet spunea : ” Norocul, ca și roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui”. Norocul în sine, presupune o cale premergătoare care se realizează prin muncă. Chemăm norocul doar atunci cînd i-am pregătit calea. Și cum norocul e o noțiune abstractă, inventată de om, puțini sunt cei care reușesc în obținerea acestei caracteristici. Nu suntem siguri dacă e noroc, întîmplare, sau dacă e doar vina noastră, dar într-un joc, norocul este excepția, nu regula jocului.
Se spune că norocul nu se caută, ci vine atunci cînd te aștepți cel mai puțin. Cred că mai degrabă e jocul naturii, ca după o pierdere să urmeze și un cîștig. Nu se știe dacă există noroc, destin, sau e doar puterea și capacitatea noastră de a sta la baza acestui ”avantaj”. Important e că norocul vine la cei perseverenți, la cei care evoluează și la cei care crează premisele necesare pentru întimpinarea acestuia. Puțini sunt cei care merg după regula ”prost să fii, noroc să ai”.
În concluzie, nu pot spune decît că oamenii slabi cred în noroc, cei puternici cred în abilitatea lor de a-și crea propriul noroc, în relația cauză-efect și în forțele proprii.