Speranța

Alexandre Dumas afirma : ”Speranța este cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă”. Cu ajutorul speranței reușim să construim o lume , una imaginară , care ne poate distruge dacă ne ținem de ea foarte mult. Aceasta poate lumina bezna, atunci când inima devine confuză, sau întruchipează dorințele noastre. Atâta timp cât avem dorințe și idealuri, speranța servește ca un imblod și nu ne lasă să renunțăm la ele. De multe ori am auzit că ”speranța moare ultima” , încât a devenit un clișeu și am ajuns să nu mai cred în asta. Uneori, e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând pentru că speranța prelungește chinul.
Și totuși, ce este speranța dacă nu un machiaj pe fața Existenței? O mică atingere a adevărului și atunci vedem cu ce ne-am ales cu adevărat.