Nu există un drum spre fericire. Fericirea e drumul

Într-o călătorie nu contează atât de mult destinația, cât contează însăși călătoria în sine : drumul spre destinația finală, persoanele pe care le întâlnim pe drum, toate acele nimicuri pe care le vedem pe fereastra autocarului și distracția care se naște în sufletul nostru. La fel e și în fericire. Trecem prin viață cu gândul că fericirea e o destinație, un punct final pe care trebuie să îl atingem în călătoria noastră, fără a realiza că fericirea e constituită din toate obstacolele pe care le întâlnim pe drum, din toate persoanele care trec prin viața noastră și din toate lecțiile pe care le învățăm. Ne pierdem viața alergând înfometați după un trofeu, fără a realiza că trofeul e însăși cursa pe care o parcurgem. Acea cursă în care se împletește dragostea cu ura, respectul cu disprețul, prietenia cu trădarea. Fericirea reprezintă o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Și ce îți aduce mai multă mulțumire sufletească dacă nu soarele de după o furtună sau curcubeul după o ploaie?

”Nu există un drum spre fericire. Fericirea e drumul.” -Mircea Albulescu