luni, 20 august 2018

Recenzie: Conspirația de Dan Brown

”Când un satelit NASA face o descoperire ciudată într-un ghețar din Arctica, agenția își proclamă mult așteptata și absolut necesara victorie - o victorie cu profunde implicații politice, căci Statele Unite ale Americii sunt în plină campanie electorală.
Dacă această descoperire va fi confirmată, ea va schimba cursul istoriei, căci tot ceea ce știam despre apariția noastră în Univers e o mare minciună, iar implicațiile sunt de neimaginat.
Pentru a verifica autenticitatea acesteo extraordinare descoperiri, Casa Alba trimite la fața locului specialiști cu renume, printre care și Rachel Sexton, fiica adversalului politic al actualului președinte, și pe celebrul om de știință Michael Tolland. Însă ceea ce descoperă ei întrece orice așteptare. Cu o echipă de asasini pe urmele lor, cei doi urmează să afle un lucru tulburător: că adevărul poate fi cea mai teribilă descoperire.”

Citind această descriere pe coperta cărții nu mi-am făcut prea multe așteptări de la această carte. Cât de bun poate fi un roman despre NASA, Casa Alba, politică pentru un iubitor de detective și romane de dragoste ca mine? Însă ce am descoperit a fost uimitor. Conspirația de Dan Brown este o carte superbă, plină de acțiune, suspans, intrigă. Este un thriller palpitant care combină cu succes și cu mult talent politica și știința într-o conspirație spectaculoasă, o adevărată aventură pe apă și pe uscat, cu implicarea celor mai influente persoane din cadrun NASA, NRO și chiar Casa Albă. 
Rachel și Michael Tolland nu au fost personajele mele preferate în acest roman. Am fost mai mult răpusă de Gabrielle și senatorul Sexton și de implicațiile politice ale acestora. Trebuie să recunosc că terminologia științifică referitoare la meteoriți, cosmos, condrule, fascicule mi-a dezbătut puțin interesul față de roman dar mă simt încântată de faptul că există așa scriitori implicați precum Dan Brown care s-au informat referitor la aspectele cele mai aprofundate ale unui meteorit și in general a spațiului în care se petrece acțiunea. Am rămas plăcut surprinsă de modul in care autorul l-a construit pe Zach Herney - un președinte coerent, cinstit, altruist și plin de bun simț - genul de președinte care îl vezi numai în cărți. ”Urmărindu-l cum se îndrepta spre scenă, Gabrielle se simți copleșită de un val neașteptat de mândrie. Zach Herney era pe cale să recunoască greșeala vieții lui și totuși, la modul cel mai ciudat cu putință, nu arătase niciodată mai președinte ca acum.”
M-am convins încă odată de talentul lui Dan Brown, de capacitățile lui de a te seduce cu perspicacitatea și modul de a construi acțiunea unei cărți. Recomand tuturor acest roman, mai puțin celor ocupați deoarece crează dependență :D Lecturi frumoase tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu