Hamlet i-a spus Opheliei "Dumnezeu ți-a dat o față, iar tu îți faci alta ". Lupta dintre aceste două jumătăți de identitate : cine suntem, și cine pretindem a fi - este imposibilă. Așa cum sunt câte două părți a fiecărei povești, așa sunt și două fețe pentru fiecare persoană : una pe care ne-o arătăm lumii, iar cealaltă o ținem ascunsă în noi ... o dualitate guvernată de către balanța dintre lumină și întuneric. Și , deseori, nu scoatem la suprafață decât partea luminoasă, pentru că partea întunecată o păstrăm în luptele cele mai aprige și o folosim ca pe cea mai de temut armă a noastră. Uneori întâlnim dificultăți în a manevra cele două părți ale noastre, pentru că în fiecare din noi sălășluiește atît binele cât și răul : și doar cei care sunt capabili să țină estompată linia demarcației morale dețin adevărata putere.
Extraordinar :)
RăspundețiȘtergereÎți recomand să citești „Dincolo de bine și de rău” de Friedrich Nietzsche.
RăspundețiȘtergere