Când am auzit de cartea dată , m-am întrebat ce poate fi atât de interesant la ea. Pe lângă aventurile trăite de personajul principal, am descoperit o viață care îmi era total necunoscută- viața în pușcărie. Firul epic începe în 1931 când personajul principal este condamnat pe viață pentru omucidere, pedeapsă ce urmează să o execute în ocna din Guyana Franceză. Cel mai mult m-a impresionat la cartea dată tăria de caracater , a personajului principal, poreclit Papillon după tatuajul în formă de fluture de pe corp. Deși era prins de fiecare dată când evada, acesta nu și-a pierdut speranța niciodată. Povestirea la persoana întâi are un accent autobiografic foarte bine pronunțat. Multitudinea sintuațiilor prin care trece Papillon îl transformă într-un personaj complex. El este un om simplu și mediocru, dar cu o doză sporită de inventivitate, voință și încredere.
Pe parcursul romanului, Papillon inventează mai multe planuri de evadare : fuga din spital, construirea unei plute secrete, internarea la nebuni, dar toate dau greș. În cele din urmă, personajul descoperă o recurență în formarea valurilor și profitând de aceasta evadează definitiv din Insule, reușind în sfărșit să își dobândească libertatea deplină. Atingând dimensiuni homerice, romanul se întinde pe parcursul a 13 ani, insumînd 11 evadări în condiții din cele mai spectaculoase, mii de kilometri străbătuți atât pe uscat, cât și pe ape. Nenumărate episoade senzaționale se cuprind în această carte pe care memoria autorului o construiește cu o extraordinară precizie.
”Așternînd pe hărtie toate aceste gînduri care mi-au trecut prin minte cu atîția ani în urmă și care revin bucluc îmbulzindu-se cu o claritate extraordinară, îmi dau seama în ce măsură tăcerea desăvîrșită, izolarea completă, totală, impusă unui tînăr închis într-o celulă, poate să îi provoace o adevărată viață imaginativă, înainte de a-și pierde mințile”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu