10 citate inspiraționale de Vladimir Nabokov

• Cred că este vorba despre iubire: cu cât iubești mai mult o amintire, cu atât devine mai puternică și mai stranie.
• Spargerea valurilor pe țărm nu poate explica întreaga mare.
• După cum spune Sfântul Augustin, putem ști ce nu este Dumnezeu, dar nu putem ști ce este. Nu este deznădejde. Nu este teroare. Nu este țărâna care gâlgâie în gâtlej, nu este hârâitul întunecat al leșinului care ne duce la neant prin neant.
• Tot ce-i valoros este, într-o oarecare măsură, și subiectiv. 
• O piesă de artă nu are importanță pentru societate. Este importantă doar pentru individ.
• Cred că asta este esența : nu spaima primitivă de moartea fizică, ci durerea incomparabilă generată de misterioasa manevră mentală necesară pentru a trece dintr-o formă de existență în alta.
• Literatura, literatura adevărată, nu trebuie să fie înghiţită precum o poţiune ce poate fi bună pentru inimă sau creier – creierul, acest stomac al literaturii. Literatura trebuie să fie luată şi ruptă în bucăţele, ruptă în părţi, zdrobită – apoi izul său frumos va fi mirosit în căuşul palmei, va fi mestecată şi rostogolită cu limba cu deliciu, apoi şi numai apoi, savoarea sa rară va fi apreciată la adevărata sa valoare şi părţile rupte şi zdrobite se vor contopi iarăşi laolaltă în mintea ta şi îţi vor dezvălui o unitate la care ai contribuit cumva cu propriul tău sânge.
• Arta scriitorului este adevăratul său pașaport.
• Eu nu-mi încep romanul cu începutul, eu nu scriu capitolul 3 înainte să îl scriu pe 4, eu nu merg loial de la o pagină la alta, în ordine consecutivă; nu, eu am scris un pic aici, un pic acolo, până am umplut toate golurile pe hârtie.
• Nu știu dacă am învățat ceva din predat, dar știu sigur că am acumulat o cantitate neprețuită de informații analizând lucrările elevilor mei.