Superficialitatea

Democrit afirma : ”Cel mai rău lucru pentru tineret este infiltrarea, prin educație, a superficialității. Căci ea produce acele plăceri din care crește răutatea”. Superficialitatea reprezintă calitatea de a rămâne la suprafață, de a nu atinge miezul lucrurilor și de a fi lipsit de profunzime. Trăim într-o lume în care aparența este mult mai importantă decât esența, unde lucrurile materiale sunt cele care contează, și ignorăm cu desăvârșire necesitatea nevoilor spirituale în detrimentul celor dintâi. Am uitat lucrurile care ne fac fericiți. Am uitat să privim lucrurile în profunzimea și în chintesența lor, pentru că am fost hrăniți cu idei false despre anumite lucruri. În toată goana de a agonisi material, și nu spiritual, suntem capabili să renunțăm la profunzime.  Deși în aparență, încercăm să fugim cât mai mult de superficilitate, tot mai des cădem pradă însușirii date, pentru că e foarte greu să nu te dai cu ”turma”.
E plină lumea de superficiali, de oameni care privesc lucrurile doar la suprafață, de suflete care nu se adâncesc prea mult în cunoașterea profundă a caracterului ce se ascunde în spatele aparențelor altora, și, oameni care nu se adâncesc prea mult nici în cunoașterea propriului caracter. De aceea, într-o societate plină de superficiali, profunzimea e cea care face diferența.