vineri, 29 ianuarie 2016

Frankenstein de Mary Shelley

”Nu am nici un prieten, Margaret. Atunci când strălucesc de entuziasmul succesului, nu există nimeni care să participe la bucuria mea; dacă sunt asaltat de deznădejde, nimeni nu se străduiește să-mi susțină moralul deprimat”
Frankenstein de Mary Shelley este un roman gotic, o capodoperă a secolului XIX-lea, care spune povestea unui tânăr - Victor Frankenstein, și a creaturii odioase pe care acesta a creat-o. Victor, pasionat de știință, chimie și natura umană, împins de curiozitatea științifică și de singurătate, încearcă să aducă la viață o creatură făurită din mai multe cadavre. Deși astăzi, știința ne demontrează că acest lucru este imposibil, în 1818 Mary Shelley a reușit să demonstreze contrariul, cu ajutorul ficțiunii.
Deși Victor credea că experimentul va fi un succes, acesta s-a dovedit a fi un eșec, pentru că odată ce monstrul a fost adus la viață, Victor a înțeles că nu îl va putea iubi și nici încadra în societate, așa că l-a respins cum a putut el mai bine. Deși inițial personajul negativ pare monstrul creat de Victor Frankenstein, ulterior îți dai seama că Frankenstein e însăși un monstru. Chestia cu monstrul, e că el nu a dorit să se nască, iar la început acesta avea doar intenții bune. Dar datorită faptului că era ignorat de însăși creatorul său, în sufletul monstrului s-a trezit dorința de răzbunare pe omenire. Victor, pe de altă parte, s-a dezvăluit într-o lumină nefavorabilă. După ce a lucrat 3 ani încontinuu asupra experimentului său științific, brusc a renunțat la munca lui, fără să își asume meritele sau fără măcar să îi curme suferința monstrului.
Mesajul care s-a desprins din operă, a fost acela că omul trebuie să-și recunoască și să respecte limitele posibilităților sale, fără a căuta să și le măsoare cu puterile Creatorului Divin. Citind această carte, am fost dominată de sentimentul de tristețe. Nu pot să explic exact motivul, dar am rămas cu un gust amar în gură, pentru că am trecut prin toate nefericirile lui Victor și nu am putut să simt decât compasiune atât pentru Victor, cât și pentru monstrul creat de acesta.
Nu pot să spun decât că romanul Frankenstein, a meritat timpul acordat. O lectură inteligentă, moralizatoare, care cu toate că îți oferă un sentiment de tristețe, compasiune și nedreptate, trebuie neapărat lecturată.

Un comentariu: