Romanul ”Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee este romanul care m-a impresionat pentru inocența cu care autoarea prezintă lumea unei fetițe de 7 ani. Romanul este cunoscut pentru tonul său cald, deși tratează o problematică gravă : violul și inegalitatea rasială. Tema principală a romanului este distrugerea inocenței. Personajele principale, Scout și Jem, descoperă încă de mici copii violența și absurdul lumii, și totuși, sunt atrași de partea ei misterioasă : o casă locuită de un personaj pe care nimeni nu l-a văzut niciodată, dar care totuși le lasă mici cadouri în trunchiul unui copac. Tatăl acestora, Atticus Finch, este desemnat avocat și trebuie să țină piept unor prejudecăți latente, în centru cărora sunt atrași și cei doi copii.
M-a impresionat enorm mesajul transmis, atât în carte, cât și în titlu, de a nu distruge inocența, nevinovăția, frumusețea, indiferent sub ce forme le întălnim. Pe de altă parte, sunt plină de admirație pentru personajul Atticus, care îți tratează copii ca pe mici adulți, îi apără și îi ocrotește, dar nu încearca sa le ascundă realitatea, să îi mărgineze ori să le stăvilească curiozitatea.
"- Aș prefera să tragi în cutii de conserve, în curtea din dos, dar știu prea bine că o să tragi în păsări. Vezi, împușcă cîte gaițe vrei, desigur dacă le poți nimeri, dar ia seama : e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.
Era prima dată cînd îl auzisem pe Atticus spunînd că e păcat să faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnișoara Maudie ce voise să spună.
- Taică-tu are dreptate. Păsările cântătoare nu fac altceva decît să cînte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac ciuburile în lanurile de porumb, în schimb își pun tot sufletul cîntînd pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu