Enigma Otiliei de George Călinescu

  Romanul ”Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman atît social, cît și istoric, de o valoare artistică superioară.  Romanul reprezintă, în maniera realistă, viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX-lea, accentuînd problematica moștenirii și pe cea a paternității, fiind inspirat de lumea de zi cu zi, pe care autorul își propune să o recreeze, să o reflecte ca într-o oglindă, in toată complexitatea ei, respectînd principiul cauzalității și al coerenței. Titlu inițial al operei ”Părinții Otiliei” reprezintă motivul paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe comportamentul ei.
  Romanul alcătuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt plan urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care rămas orfan, vine să studieze medicina în București.
  Romanul începe și se termină cu o imagine a Otiliei, reconstituită de personajul martor Felix Sima. La început vie, ultima - o imagine neînsuflețită, nu mai era cea de altădată. Făptura aparține vieții și visului adolescentin. Imaginea fetei este înconjurată de o aură misterioasă, este pusă sub semnul tainei, pentru fiecare tînăr, fata care a iubit-o la 18 ani rămînînd o enigmă. Făptură gingașă, amestec de exhuberanță și seriozitate, nebunatică și nestatornică, asemeni trecătoarei tinereți, Otilia își revarsă prea plinul sufletesc în acordurile tumultoase ale pianului.
  Autorul îl prezintă pe Felix Sima ca fiind un personaj reflector. Romanul pune în centrul narativ al acțiunii formarea personalității lui Felix. Acțiunile, faptele și situațiile în care este pus personajul argumentează statutul de actor. Tot Felix, introduce cititorul într-o lume necunoscută, casa lui Giurgiuveanu, unde personajele erau adunate la jocul de cărți la care acesta ia parte prin imaginile reflectate în conștiința sa, făcîndu-l pe Felix un personaj martor. Comportamentul, faptele, atitudinile și gesturile conturează o fire rațională și lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitică și un spirit de observație foarte dezvoltat.
  O lume întreagă se cuprinde în acest roman, punînd în lumină aspectele sociale, economice, familiale ale vieții bucureștene din anii de dinaintea primului război mondial. Prin ”Enigma Otiliei” , George Călinescu prezintă lăcomia, dorința de avere. Naratorul ,omniscient, știe mai mult decît personajele sale, și, omniprezent, controlează evoluția lor ca un regizor universal. El plăsmuiește traiectoriile existenței personajelor, dar acestea acționînd automat, ca niște marionete.
  Pentru mine a fost unul din cele mai captivante romane, relevând lăcomia, răutatea, o societate parazitară în care principiile morale nu au ce exista.

Citate din Enigma Otiliei de George Călinescu :

• Unde există bani la mijloc, nu există noblețe !
• Aș dori din toată inima să fii fericită...cu mine.
• La vîrsta asta, voi tinerii, jucați totul pe o carte.
• În sărăcie, marile sentimente nu se pot dezvolta.
• E mai bine, cum spune înțelepciunea populară, să fii capul cozii decît coada capului.
• Femeia este numai sexualitate, pe cînd bărbatul e sexual. 
• Mai plăcut e să-ți aduci aminte fericiri trecute, decît ca după o tinerețe uscată să ai tîrziu ce n-ai avut la vreme.