Completare

După ce l-am văzut prima dată, m-a cuprins o stare de euforie, o stare de efuziune indincibilă menită să mă chinuie de astăzi înainte. Când mă gândesc la el, mi se taie respirația. Am cunoscut mulți ca el, dar nici unul nu m-a atins așa cum el a făcut-o. Niciodată zâmbetul meu nu s-a reflectat în privirea altcuiva, cum s-a reflectat în privirea sa. M-au ținut și alții de mână, dar niciodată mâna mea nu s-a potrivit mai bine decât atunci, când era în mâna lui. Am fost sărutată și de alții, nu atât de mulți, dar a fost îndeajuns pentru mine să-mi dau seama că alte buze nu mai vreau. Am fost îmbrățișată de multe ori, dar niciodată corpul meu nu și-a găsit locul ca în îmbrățișarea lui, nu s-a modelat și nu s-a completat mai potrivit decât cu corpul său. Am mușcat cu voluptate din plăcerile dragostei, și ah...simt că vreau să o fac din nou... și din nou. Am dansat și cu alții, dar niciodată pașii mei nu s-au completat mai bine decât în ritmul pașilor tăi. Iar când îmi era frig, ale cui mâini calde și fine mă încălzeau dacă nu ale tale? Ale cui sărutări fierbinți făceau să-mi propulseze sângele de mii de ori mai repede? A fost frumos, uneori prea frumos încât să fie adevărat. Ah, e doar o reverie...