Îmi plac detectivele. Nu pot să renunț la această plăcere vinovată de a mă delecta cu un detectiv atunci când vreau să i-au o pauză de la toate cărțile grele pe care le citesc. Și cine e cel mai bun scriitor în materie de detective dacă nu Agatha Christie? Trebuie să recunosc că nu știam nimic despre această carte când am cumpărat-o, dar impresia obținută la sfârșitul romanului s-a ridicat la așteptările mele.
Martorul mut de Agatha Christie spune povestea unei ”domnișoare” bătrâne, Emily Arundell, a cărei familie era constituită din 3 nepoți : Theresa, Charles și Bella. În săptămâna de dinaintea Paștelui, s-a întâmplat un incident care a pus-o pe gânduri pe stăpână : a căzut de pe scară fiind sigură că cineva încearcă să o lichideze. Ceva mai târziu, analizând lucrurile, Emily îi trimite o scrisoare celebrului detectiv Hercule Poirot, dar scrisoarea ajunge cu o întârziere de 2 luni, iar bătrâna moare între timp. Hercule Poirot se angajează să descopere misterul care se ascunde în această poveste și să descurce intriga care se învârte în jurul testamentului acesteia.
Prin metode foarte pespicace și prin concluzii bazate pe argumente plauzibile, Hercule Poirot reușește să dezvăluie asasinul domnișoarei Emily, dar asta nu înainte a apărea o nouă victimă.
Romanul nu este atât de impresionant prin complexitatea sa, cât este impresionant prin plăcerea pe care ți-o oferă atunci când îl citești și prin modul în care este bine țesută intriga, astfel că e greu să tragi singur concluzii fără ajutorul celebrului detectiv Hercule Poirot.
P.S. Să nu uităm și de coperta minunată care te cheamă la citit, iar interiorul cărții e și mai minunat :3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu