Nu e o crimă să iubești ceea ce nu poți explica

Iubim lucruri, iubim persoane, momente, întâlniri, amintiri, clipe, iubim viaţa şi iubim toate lucrurile pe care aceasta ni le oferă. Dar iubim condiţionat, iubim limitat, iubim nu din adâncul sufletului nostru dar în măsura în care credem că este corect să iubim. Iubirea nu poate fi înţeleasă, nu poate fi explicată sau înlocuită şi, deseori, nu se pretează nici unei explicaţii logice. Lucrurile care ne înconjoară şi lucrurile pe care le iubim sunt lucruri care ne definesc şi care ne reprezintă în măsura în care noi decidem că ele sunt bune pentru noi.
Timp de sute de ani oamenii au încercat să explice iubirea ştiinţific, filosofic, sentimental, dar eu eşuat pentru că sunt lucruri care nu au o explicaţie logică. Sunt iubiri care nu pot fi explicate ţi iubiri a căror explicaţie noi refuzăm a o recunoaşte. Nu ne este frică să afişăm iubirile care ne înalţă, care ne ridică în abis şi care pot fi explicate. De ce ne este frică atunci să afişăm iubirile nocive, iubirile distrugătoare sau iubirile care nu pot fi raportate unui raţionament logic? Ne temem să iubim şi să afişăm astfel de iubiri pentru că ele niciodată nu vor fi înţelese de societatea în care trăim. Ne temem să iubim sincer şi în felul nostru pentru că credem că toate iubirile trebuie să aibă o explicaţie. Ne temem pentru că nu am realizat încă că nu e o crimă să iubeşti ceea ce nu poţi explica.