Răzbunarea

Josh Billings afirma : ”Nu există nici o răzbunare atât de completă precum iertarea”. Răzbunarea reprezintă capacitatea omului de a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel care i-a pricinuit un rău, o nedreptate. Iertarea, pe de cealaltă parte, este forma cea mai supremă de răzbunare, pentru că iertând, nu te cobori la nivelul celui care ți-a făcut rău. Prin iertare, te ridici deasupra răufăcătorului tău, și nu există o pedeapsă mai mare decât dovada că tu ești mai presus decât alții.
Se spune că răzbunarea va frânge inimi și va chinui conștiința. Dacă există ceva adevăr în asta, atunci știu sigur că răzbunarea e bazată pe instinct și este asociată cu natura. Legea și dreptatea, niciodată nu vor accepta natura și instinctul. În forma sa cea mai pură, un act de răzbunare oferă simetrie... acordarea unei plăți pentru prejudiciul pe care noi l-am suferit. Dar odată intrați într-un joc al răzbunării, e atât de greu de ieșit. Se crede că răzbunarea se servește rece, dar uneori e atât de fierbinte încât te poți arde singur cu ea. Și atunci se pune întrebarea ”Se merită?”. Nu se merită. Pentru că un act de răzbunare nu aduce decât o satisfacție temporară, satisfacție care îți va chinui propria conștiință mai mult decât conștiința altora.