Eugenie Grandet de Honore de Balzac

Balzac scria : ” În fundul oricărei conștiințe se găsește ascuns banul. Astăzi burghezia consideră banul ca bază a capacității politice, pentru că banul este marele motor al vieții”.
Romanul Eugenie Grandet de Honore de Balzac începe prin descrierea orășelului de provincie Saumur, a străzilor, locuitorilor, casele îmbătrânite de vreme, în special casa domnului Grandet care lasă impresia unei sărăcii totale. Acțiunea propriu-zisă începe cu un moment mai luminos din viața acestei familii, și anume cu ziua Eugeniei Grandet, care împlinește 23 de ani. În aceași zi, mai are loc un eveniment important, și anume venirea lui Charles, verișorul eroinei principale, de care se îndrăgostește. Episodul aflării lui Charles în casa lui Grandet este esențial în dezvăluirea caracterului acestuia de zgârcit și de avar și în conturarea sentimentului de dragoste pe care Eugenie începe să îl simtă pentru Charles. Ulterior, Charles este nevoit să plece în Indii, pentru a face avere, iar Eugenie îi propune aurul său strâns de la toate zilele sale de naștere, cu promisiunea că acesta o va lua de soție la întoarcere. Adevărata tragedie se întâmplă în momentul în care tatăl află de fapta fiicei sale, și o pedepsește izolând-o și hrănind-o doar cu apă și pâine. Împăcarea celor 2 se produce după moartea mamei, Grandet temându-se că Eugenie ar putea pretinde la moștenire. Felix Grandet moare, iar Eugenie rămâne cu toată moștenirea. Ulterior primește o scrisoare de la Charles în care acesta îi comunică că a găsit pe altcineva ”Dragosteaîn căsnicie e ca o himeră. Astăzi experiența mea îmi spune că trebuie să te supui tuturor legilor sociale și, căsătorindu-te, să te conformezi tuturor conveniențelor cerute de lume”. Datorită averii imense cu care aceasta rămase, în jurul Eugeniei perindau o mulțime de pretendenți, fiecare cu un singur gând : de a se îmbogăți. Într-un final, aceasta acceptă căsătoria cu unul dintre cei mai vechi pretendenți, trăind în izolare și dedicându-și viața unor acțiuni de caritate.
Prin romanul Eugenie Grandet, Balzac relevă cele mai importante aspecte ale societății secolului al 19-lea : goana după bogăție, setea de bani, influența nefastă a banului asupra omului. Acesta cercetează metodele de îmbogățire a personajelor, tipurile de carieră posibile, degradarea omului sunb influența nefastă a banului, destrămarea familiei.
”Orice putere omenească se compune din răbdare și timp. Oamenii puternici voiesc și veghează. Viața avarului este un necurmat exercițiu al puterii omenești puse în serviciul eului. El nu se sprijină decât pe 2 mari sentimente : sine iubirea și interesul; dar deoarece interesul este oarecum sine iubirea temeinică și bine înțeleasă, dovada continuă a unei superiorități reale, sine iubirea și interesul sunt 2 părți ale unui singur întreg : egoismul” .
Prin Eugenie Grandet, autorul stăruie asupra lumii psihologice a acesteia, care explică temeiurile misterioase ale ființei umane. După plecarea lui Charles, moartea mamei și a tatălui, în sufletul Eugeniei se declanșează o dramă profundă. Aceasta rămâne o simplă participantă la afaceri, o floare aruncată pe un sol nefavorabil frumosului și purității. Pe o asemenea scenă, Eugenie se însingurează și se înstrăinează de ”cercul strâmt” al lumii burgheze, care-și face din acumulare un ideal; ea, creată pentru a deveni mamă, rămâne fără copii și soț. Pe de cealaltă parte, în cazul bătrânului Grandet, nu avem un caracter, ci însuși Avarul. Acesta nu mai crede în viitor, ci crede doar în puterea banului pe care îl stăpânește.
Romanul Eugenie Grandet de Balzac este un roman social, care prezintă perfect interesele societății pariziene a secolului al 19-lea, creând diverse tipuri umane și punând în discuție influența nefastă a banului și legile pe care acesta le dictează.