Destinul...pentru a crede că o viață este menită cu un singur scop, unul în care trebuie să credem într-o soartă comună. Drumul pe care călătorim este determinat nu doar de destin, dar și de caracterul nostru. Și pentru că destinul lucrează prin amănunte, uneori suntem judecătorii propriului destin, în fiecare zi emițînd sentințe care ne hotărăsc viitorul. Omul și destinul său reprezintă ceva inseparabil: se provoacă și se creează reciproc, iar cîteodată ne putem îmblînzi destinul, dacă avem curajul să o facem.
Mircea Eliade afirma că destinul este ca un ou, îl azvârli, îl prinzi, iar dacă nu, oul se sparge; destinul e în ou, sau în mâna care îl prinde. Unii ar spune că dacă vei crede în destin, asta ar respinge rolul liberului arbitru, că auto-determinarea nu poate exista în prezența sorții. Adevărul este că singura parte a destinului pe care o putem controla este soarta ce o alegem pentru alții.
♥
RăspundețiȘtergere