Tudor Chirilă spunea ” Iubesc marea pentru că întreține infinitul și visele”. Când am crescut, tata mi-a spus că marea i-a fost o mare evadare , că vuietul constant al valurilor îi amintea mereu că nesfîrșitul albastru va fi mereu acolo la sfârșitul zile. În timpul care a trecut , am aflat , deasemenea că este întinsă și deține secrete, și vise. Și odată ce ți-ai încredințat un vis în albastrul nemărginit al apelor, poți să te asiguri că apele o să ți-l păstreze.
Și precum este dragostea, marea este fluidă, puternică și câteodată violentă. Dar în realitatea sa cea mai dură, marea este liniștitoare și conferă mister, este o oglindă în care se reflectă gândurile și amintirile noastre.
P.S. Un mic articol despre ape, astăzi de ziua Mondială a Mărilor și Oceanelor.
mi sa facut dor de mare dupa ce am citit articolul tau :DDD
RăspundețiȘtergereSuperb ! :)
RăspundețiȘtergere